să încarce resturile
girofarele invocau orașul din încăpere în încăpere
iar din cauza zgomotului
sânii iubitei mele deveneau tot mai albi
tot mai încântați
tot mai tari

în anumite momente ale zilei când știau că nu îi observă nimeni
se dăruiau cu o bucurie imensă somnului meu
intrau adânc în plămâni
sufocându-mă
și numai în nopțile cu lună plină
se lăsau zdrobiți până când
deveneau de băut
în toate gândurile mele